joi, 3 noiembrie 2016

Ce face diferența în asumarea rolului matern

Am observat adesea că femeile se frământă intens încă de pe parcursul sarcinii și mai mult după naștere cu privire la asumarea rolului matern. Își pun continuu întrebări, caută explicații, cer confirmări, se ceartă și se supără pe ele însele. Ce mă sperie așa tare? De ce nu îmi pot da seama exact de ce anume are nevoie bebelușul meu? Se vede de la o poștă cât de rigidă sunt când sunt doar eu cu copilul! Abia acum, când copilul are șase luni, încep să mă simt mamă cu adevărat. 
Ar fi bine să încep din capul locului prin a spune că lucrurile nu stau pentru toate femeile la fel. Pentru unele dintre ele, a se raporta la nevoile feților/ bebelușilor lor este un proces cursiv și empatic atât vis-a-vis de copii, cât și de ele.

Iată mai jos, câteva dintre motivele specifice care pot face asumarea rolului matern un proces anevoios și istovitor deopotrivă:

- concepția prin FIV,
- obținerea unei sarcini după un interval îndelungat de timp,
- malformații fetale,
- vârsta înaintată a mamei,
- istoric de pierdere perinatală (avort spontan, avort planificat, moarte neonatală) și alte pierderi experiențiale
- relația cu propria mamă 
- anxietatea maternă și orice tulburare psihică
-  adopția.


Desigur că lista acestor factori poate continua la infinit. Am preferat aici încă, listarea celor care se înscriu în categoria "sateliților" psihologici direcți ai asumării rolului matern. Pentru fiecare femeie, experiențele trăite (și enumerate anterior) se distilează într-un mod personal și ajung să încapsuleze mesaje specifice ca: Sarcina mea este foarte prețioasă./ Copilul meu e foarte prețios. E un copil special. Nu am fost în stare să fac un copil sănătos. Mi-e frică să... 
Comportamentul matern este așadar, sub impactul lor încă din primele săptămâni de sarcină. Majoritatea aspectelor de mai sus sunt inventariate de către obstetrician în dosarul gravidei,  aspecte care după un screening privind debutul sarcinii și modul în care se raportează la ea, pot constitui  recomandări pentru necesitatea intervenției psihologice, căci pe bună dreptate nu toate gravidele care trec situațiile de mai sus au nevoie de suport psihologic.



drd. Psih. Camelia Chețu
Motherhood Center, www.motherhood.ro